MLNR

Masoni Romani Celebri

 Nicolae Bălcescu (1819-1852)

Fișier:Gheorghe Tattarescu - Nicolae Balcescu.jpg

Om politic, istoric, economist, scriitor şi gânditor democrat-revoluţionar. Participă activ la Revoluţia din 1848, pregătită în prealabil în cadrul unei societăţii secrete "Frăţia". A fost Secretar al Guvernului Revoluţionar Provizoriu de la 1848, având un rol de seamă în stabilirea obiectivelor şi conducerea Revoluţiei din Ţara Românească. A fost figura cea mai progresistă a Revoluţiei şi unul dintre cei mai proeminenţi revoluţionari europeni.


Mihail Kogălniceanu (1817-1891)

Fișier:Mihail Kogalniceanu.jpg

Istoric, scriitor, publicist şi om politic. Studii la Luneville şi Berlin. Profesor de istorie naţională la Academia Mihăileană (1843). În cuvântul de deschidere la acest curs a afirmat printre primii ideea potrivit căreia cunoaşterea istoriei patriei este o chezăşie a afirmării naţionale. Nu a participat direct la Revoluţia de la 1848, dar a fundamentat, prin ideile sale, doctrina paşoptistă. A fost de mai multe ori ministru: de Interne, de Externe şi prim-ministru. Şi-a legat numele de secularizarea averilor mănăstireşti şi de reforma agrară înfăptuite în vremea principelui Alexandru Ioan Cuza şi de actul proclamării independenţei de stat a României (9 mai 1877), în timpul principelui Carol I de Hohenzollern. A fost printre primii membri aleşi ai Academiei Române (1868). Încă din 1844 era Venerabilul unei Loji bucureştene.


 Vasile Alecsandri (1818 sau 1821-1890)

 Scriitor şi om politic. Participă la Revoluţia de la 1848, precum şi la Unirea Moldovei cu Ţara Românească, în 1859, îndeplinind apoi mai multe misiuni diplomatice în Italia (1859) şi Franţa (1885-1890). A condus revista România Literară (1855), publicând totodată prima culegere de poezie populară românească "Poezii poporale. Balade. Cantice batrâneşti" (1853). A fost membru fondator al Societăţii Literare Române şi apoi membru de onoare al Societăţii Academice Române. A fost membru al unei Loji din Iaşi (1857).


Ion C. Brătianu (1821-1891)

Om politic. Fratele lui Dumitru C. Brătianu. De mai multe ori ministru şi prim-ministru. Participă la Revoluţia de la 1848, face parte din Divanurile Ad-hoc (1857), este membru al Partidului Liberal (din 1860) şi fondator al Partidului Naţional Liberal (1875), ministru de finanţe (1866), de interne (1867, 1876) şi de război (1867), prim-ministru (1881). A avut un rol important în orientarea politicii externe româneşti către Puterile Centrale. Membru de onoare al Academiei Române (1885). Iniţiat în Francmasonerie în 1846 la Paris, în Loja "Atheneul Străinilor". Tot aici se afiliază Lojii "Trandafirul Perfectei Tăceri", în care, la 14 iulie 1847, este ridicat la gradul de Maestru. În 1848 era afiliat Lojii bucureştene "Frăţia", după care se reîntoarce la Paris, unde va fi arestat după câţiva ani pentru participarea la atentatul împotriva lui Napoleon al II-lea. Reîntors la Bucureşti, fondează, în 1857, alături de alţi Fraţi reveniţi din exil, Loja "Steaua Dunării". A participat la acţiunea de înlăturare de la conducerea ţării a domnitorului Alexandru Ioan Cuza.


Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907)

Scriitor, lingvist, folclorist şi istoric. Membru al Societăţii Academice Române şi vice-preşedinte al Academiei Române în perioada 1885-1906. Nu se cunosc data şi locul iniţierii sale. Următoarele cuvinte, care îi aparţin, pot fi considerate relevante în ceea ce priveste aderenţa sa la Ordin: "Ce este Românismul ? El este pentru noi prima condiţiune ca să putem iubi Umanitatea. El este pentru noi prima condiţiune ca să putem iubi Libertatea. El este pentru noi prima condiţiune ca să putem iubi Adevărul. Românismul este Umanitate, Libertate şi Adevăr."


Titu Maiorescu (1840-1917)

Critic literar, estetician şi om politic. Absolvă, ca şef de promoţie, Academia Tereziană din Viena (1851-1858), continuându-şi studiile la Berlin şi Giesen, unde obţine licenţa în litere şi filozofie (1860), la Sorbona şi licenţa în drept (1861). Reîntors în patrie, obţine un post în magistratură la Tribunalul de Ilfov (1862), apoi va fi profesor universitar de istorie, filozofie şi logică la Iaşi şi la Bucureşti. În 1863 a fondat la Iaşi societatea literară "Junimea". În urma unui proces de imoralitate, este suspendat din învăţământ în 1864, dar intră în avocatură şi din nou în învăţământ (1865), de unde va fi demis iar în 1868. Regalist şi conservator, intră în politică şi este ales deputat (1874), ocupând succesiv următoarele portofolii ministeriale: al cultelor (1874-1876), agent diplomatic la Berlin (1876-1900), de justiţie (1900-1901,1912) de externe (1911-1912, 1912-1914), iar ca prim-ministru (1912, 1913) prezidează Congresul de Pace de la Bucureşti (1913), în urma războaielor balcanice. Între 1884 şi 1909 este profesor la Universitatea din Bucureşti, rector al acestei instituţii (între 1892 şi 1897). Până în 1914 a fost preşedintele Partidului Conservator. În critica literară a susţinut principiul autonomiei estetice şi, prin teoria "formelor fără fond", a denunţat transplantarea formală a unor instituţii şi reforme inadecvate situaţiilor prin care trecea România la sfarşitul secolului al XIX-lea. A introdus criteriul estetic în judecarea valorilor poetice ("O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867"), a studiat unele probleme de lingvistică ("Despre scrierea limbii române"), a contribuit la afirmarea unor reprezentanţi iluştri ai literaturii autohtone, precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici ("Critice", 3 vol.). Logician ("Logica"), orator ("Discursuri parlamentare") şi memorialist ("Însemnări zilnice") de excepţie, a fost numit membru al Societăţii Literare Române (viitoarea Academie Română) încă din 1867, fiind vicepreşedintele acesteia (1880) şi preşedintele secţiunii literare (1889). Iniţiat, asemenea majorităţii junimiştilor, în Loja ieşeană "Steaua României", la 26 noiembrie 1866 (Lojă, al cărei Venerabil era George Suţu şi care fusese constituită la 18 august, în acelaşi an). După câteva luni, la 11 februarie 1887, primeşte gradele de Calfă şi Maestru, tot în această Lojă.


Nicolae Titulescu (1882-1941)

Fișier:Nicolae Titulescu.jpg

Om politic şi diplomat de talie internaţională, numit şi "Cavalerul Păcii mondiale". După obţinerea licenţei în drept la Paris, revine în ţară ca avocat în Baroul din Ilfov. Profesor universitar de drept civil la Iaşi (1905) şi Bucureşti (1909), deputat (1912), delegat la Conferinţa de Pace de la Trianon (1920), unde a avut un rol deosebit în recunoaşterea graniţelor României Mari. Ministru de Finanţe (1917-1918 şi 1920-1921), ministru plenipotenţiar la Londra (1921), de două ori ministru de externe (1927-1928 şi 1932-1936), delegat permanent (1920-1936) al României la Liga Naţiunilor, fiind singurul diplomat ales de două ori ca preşedinte al acestei organizaţii (1930 şi 1931). Membru de onoare (1930) şi membru titular (1935) al Academiei Române. Preşedinte al Academiei Diplomatice Internaţionale. A fost unul dintre cei mai străluciţi oratori şi creatori de politică internaţională pentru promovarea şi menţinerea păcii. Îndepărtat din guvern (august 1936), a emigrat în Franţa. A simpatizat cu adepţii Republicii Spaniole în timpul războiului civil din această ţară (1936-1939). Nu se cunosc locul şi data iniţierii sale, efectuată probabil când se afla la studii în Franţa.


Alexandru Vaida Voevod (1872-1950)

Medic şi om politic. În timpul studiilor de medicină efectuate la Viena, salută delegaţia română care a adus aici Memorandumul (1892) şi participă la organizarea unui congres care critica stăpânirea maghiară în Transilvania. Reprezentant al românilor din Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, în 1918, citeşte în plenul Parlamentului Declaraţia de valorificare a dreptului de autodeterminare al Naţiunii Române. A fost ales de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia (1 Decembrie 1918) membru în Consiliul Dirigent al Transilvaniei (1918-1920) şi membru al delegaţiei care a prezentat regelui Ferdinand I Actul Unirii. Dan Amedeo Lăzărescu îi prezintă astfel activitatea: "Între decembrie 1919 şi martie 1920 s-a aflat în fruntea Guvernului României, calitate în care, după întoarcerea lui Ionel Brătianu, a condus delagaţia ţării noastre la Conferinţa de Pace de la Paris. A fost ministru de Interne în guvernele formate de Partidul Naţional-Ţărănesc (10 noiembrie 1928 - 6 iunie 1930 şi 13 iunie - 9 octombrie 1930) şi apoi din nou prim-ministru (6 iunie - 19 octombrie 1932 şi 14 ianuarie - 14 noiembrie 1933). În martie 1945 a fost arestat, iar apoi deţinut cu domiciliul forţat până la sfârşitul vieţii". Vaida Voevod a solicitat primirea în Loja "Ernest Renan" în primele luni ale anului 1919, în cadrul căreia a fost iniţiat în data de 4 august 1919. La 20 septembrie 1919 a participat, la Paris, ca invitat special, la sedinţa de închidere a Conventului Anual al Marelui Orient al Franţei. "În calitatea lui, recunoscută, de membru al Marelui Orient, Vaida Voevod a avut prilejul să trateze cu Clemenceau şi cu George Lloyd, ei însişi membri ai societăţii secrete, în cu totul alte condiţii decât Ionel Bratianu...". Pe bună dreptate, V. V. Tilea aprecia în lucrarea sa "Acţiunea diplomatică a României", publicată în 1925, că "Alexandru Vaida Voevod a ştiut să construiască pretenţiilor noastre o bază armonizată cu interesele Aliaţilor, izbutind să câştige României, în scurt timp, locul şi rolul cel mai important între toate statele Europei Centrale şi Orientale". După unele date se pare că la 21 iunie 1923, Vaida Voevod a fost ales Membru Emerit al Suveranului Sanctuar al României (Ritul Memphis-Misraim), iar în 1928 a fost ales Mare Orator Adjunct.


Sever Frenţiu (1931-1997)

 sever frentiuNăscut în anul 1931, la Săcuieni, judeţul Bihor. A urmat cursurile Institutului de Arte din Cluj. În 1961 devine preşedintele filialei Uniunii Artiştilor Plastici din Arad. A avut numeroase expoziţii de grafică şi pictură în ţară şi în străinătate. A semnat scenografia mai multor spectacole la Teatrul Mare din Arad, Teatrul Ion Creangă, Teatrul Ţăndărică, Teatrul Mic, Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra" şi Teatrul Evreiesc, Teatrul Naţional, Studioul de film Buftea din Bucureşti, precum şi la teatre din Ungaria şi Norvegia, Elveţia, Canada. A realizat vitralii pentru Palatul Foişor (Sinaia), Casa de Oaspeţi (Olăneşti), Palatul Cotroceni şi Biserica Luterană din Bucureşti. Este iniţiat în Franc-Masonerie în 1992. În 1993, participă la ceremonia de Reaprindere a Luminilor Marii Loji Naţionale a României. În 1994 devine Maestru Venerabil al Lojii Nomine, iar în anul 1995 este ales Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din Romania.

Good health can be described as the condition where both our body as well as our mind are functioning right. At times remedies help us. Nowadays, it is not so easy to find reliable source. Let's talk about some medicaments. Antabuse treating alcoholism addiction, as part of a complete treatment program. Again it may also be used to treat other conditions as determined by your physician. Other example is Cialis. Many individuals think about price Comparison. Where you can read thorough data about cost of cialis? Betweentimes folk are looking for drugs to resolve sexual health problem. Commonly when some goes wrong with your penis, it can act your sex life as well as your overall well-being. There are divers things that can result in impotency. Prescription remedies can help us, but they can also come with dangerous side effects. It's essential to keep in mind that not all remedies are safe. Patients have to always ask soundness care professional for professional consultation about Cialis. Sure thing, online pharmacy can at an easy rate help you for solving your all heartiness disturbances.